Melina de 6 luni

A facut Melina noastra mica 6 luni. O spun in doua feluri- deja 6 luni, ce zboara timpul asta grabit! cat si - e mica sufletica, are doar 6 luni. Asta pentru ca, pe de o parte ma bucur, o vad mai mare, mai rezistenta, mai rotofeie, se face om mic, pe de alta part sunt nostalgica, a trecut jumatate de an de bebelus si stiu de la Eric, cum trece timpul si straturi de amintiri se suprascriu peste alte straturi. Drept sa zic, a trecut ceva timp de la mai sus mentionata aniversare, insa n-am apucat sa scriu postarea asta. M-a tinut in loc lipsa timpului si a harniciei, dar si teama ca nu o sa am inspiratia sa pun in cuvinte toata magia sentimentelor.

Daca ar fi sa pot inchide si sigila niste senzatii intr-o sticla, ca pe un vin vechi si sa le deschid cand voi avea mai mare nevoie si dor, as pune asa: mirosul Melinei, ah, mirosul asta de laptic si de inger, de pui dulce. apoi moliciunea si pufosenia ei calduta si lipita de mine, cand o iau in brate. as adauga acolo trilul ei de turturea cand e odihnita si bine dispusa. cat si manuta libera care se joaca in parul meu sau in general pe unde apuca, cand suge la san. se joaca pana adoarme si uneori adoarme mai intai Melina si apoi manuta. apoi rasul ei molipsitor si sincer, bucuria ei cand te vede. las lista deschisa si sticla la fel, sunt multe de adaugat in ea.

Ce-a facut Melina zilele astea? Multe a facut ea. A papat pireu de legume cu placere, s-a rostogolit, s-a deplasat prin rostogolire, impins in picioare si alte metode patentate de ea, s-a jucat cu Eric, l-a prins, l-a tras de hainuta, l-a tinut de mana si l-a urmarit cu interes. A chiuit si s-a bucurat de cate ori a bagat-o el in seama.  A facut de doua ori vaccin, o data a fost bine, a doua oara a protestat cu febra.

Scumpa mica si draga, e talismanul meu norocos, pe care as vrea sa-l port la piept mereu.